Matter?!

Intra in cafenea..2:30,nu,nu ziua.Ci noaptea,era extrem de extenuat caci doar ce venise de la dansuri.Ofta.Isi aseza mai bine ochelarii pe nas,apropiindu-i de ochi cat de mult putea,caci avea nevoie sa ii se clarifice privirea.
Se aseza la o masa evident,la fereastra.Chelnera se vedea pe fata ei ca era si ea obosita,asa ca ceru decat o cafea tare.Isi pipai buzunarele in cautarea pastilelor..

Satena statea la o masa putin mai indepartata,pe jumatate obosita.Privi cateva clipe ghemuinduse pe mica canapea care era pusa in dreptul mesei.Se pare ca incepea sa ploua,destul de bine pentru ea.Credea ca adormise cateva ore acolo,deoarece prietenii o lasasera singura,iar fara sa mai stie notiunea timpului adormise.Isi stranse mai tare picioarele la piept in timp ce sorbi cu atentie din ceasca sa de cafea.Inca nu dorea sa mai doarma in noaptea aia.

Intra in cafenea, aproape tarandu-se. Se aseza la prima masa, comandandu-si cea mai tare cafea care se putea. Isi puse capul pe masa, nemaiputand sa-l tina ridicat. Tusii, simtind miros de tigara. La ora aceasta ii mai trebuia fum de tigara, nu?

Sorbise putin din cafeaua tare,as putea adauga.Ofta.Un fior il trecu pe sirea spinari,deja totul devenea ca si o rutina zilnica,antrnamente,oboseala si stres.Dar daca ii placea ce facea,trebuia sa continue,nu?!
Incepu sa se joace cu incheietura maini in ceasca de cafea,cu o lingurita,ofta stresant.

Brusc telefonul incepu sa'i vibreze.Isi rezema capul se geamul ferestrei in timp ce puse teleonul pe masa.Nu avea chef sa raspunda,si oricum nimeni nu putea sa se intereseze de ea la o asemenea ora,nici macar unchiul sau.Ofta.O melodie incepu sa se auda in intreaga cafenea.Tot nu renunta?Isi inchise telefonul,in timp ce incepuse sa tremure.Nici nu vazuse cine o sunase,asa ca,incepu sa se mai calmeze,strambanduse usor din nas.Isi reinchisese ochii,fredonand un cantec.

Am intrat in cafenea imbracata cu o tinuta de concert. Adica fusta foarte scurta, un sutien si niste cizme cu toc nu foarte mare si varf ascutit. I-am vazut pe cei trei, fiecare la o alta masa. Nu stiam ce sa fac. Eram putin obosita deoarece am venit acum de la un concert dar m-am indreptat catre masa la care statea Giovanni, zicand:
-Buna! Pot sa ma asez? am intrebat nesigura.

Se uita putin catre fata,isi impinse ochelarii mai pe nas ast-fel incat sa poata identifica mai bine persoana.Se freca putin pe sub ochelari la ochi.
-Desigur,scuza-ma sunt cam obosit..
Rasufla putin apoi isi indrepta privirile catre fereastra.

-Mersi! Se pare ca esti cam obosit! zic eu catre baiat in timp ce comandam un ceai. Ce s-a intamplat? am intrebat curioasa.
Priveam prin cafenea vazandu-le si pe cele doua colege ale mele. Am zarit-o pe Evelline zicandu-i:
-Buna Evelline! Si tu esti obosita? am spus cascand.
Nu eram obosita, doar ca mi-era putin somn.

Aproape ca adormise, pe locul ei. Isi inalta capul, prijinindu-l depalma mainii drepte. Se uita in jur, cu ochii intre-deschisi. Ii zarii pe cei trei, dar numai avea putere sa vorbeasca, cu atat mai mult sa se ridice

-Buna..
Reusi sa raspunda insa mai in surdina,decat pentru ea.oboseala incepuse sa'i treaca insa chipul i se intrista vizibil,incercand sa-l ascunda cu u nsimplu zambert,si acesta chinuit.Ceva o nelinistea cu siguranta,insa prefera sa ramana tacuta uitanduse in continuare la masa unde statea blonda.Isi reindrepta privirea spre geam in timp ce trupul reincepu sa'i tremure la contactul obrazului sau cu sticla inghetata a geamului.

-Da ce aveti toti? Sunteti tare obositi. Si eu am venit de la un concert si am calatorit cu avionul noua ore, si nu sunt deloc obosita. Daca ar fi dupa mine as mai da un concert acum.
Nu-mi venea sa cred ce obositi erau cei trei. Eu nu eram deloc, chiar aveam chef de vorba. Insa din pacate nu aveam cu cine.

-Nu e vorba doar de oboseala.Bine?!
Tipa.Nu'i pasa daca ceilalti o sa se uite ciudat la ea sau daca o sa'i faca observatie chelnerit. Pur si simplu nu suporta,sau mai bine zis nu mai suporta.In ziua aceea fusese atat de tulburata,si nici nu mai stia ce se intampla cu ea.Daca i-ar fi facut cineva o observatie cat de mica ar fi sarit nervoasa mai mult ca sigur.

Era si de inteles la problema lui cu anemia.Normal.Cum sa nu fie stresat,avea o slabiciune.Mereu era iritat,suparat si enervat.Nu prefera sa-i spuna fetei ce avea,doar pentru faptul ca el credea ca ii se va parea un ciudat,dar totusi.Isi freca din nou ochii,sperand sa se simta mai bine,dar inzadar.Ofta din nou.
-'trebuie sa fac ceva in priivnta asta..' isi reprosa.

Isi lasa privirea-n pamant in timp ce incepuse sa tremure.In intreaga cafenea incepuse sa intre frigul,iar cum Gwen era imbracata intr-un simplu tricou portocaliu si o pereche de blugi scurti era de asteptat.Incerca sa se controleze in timp ce lua ceasca in mana,vrand sa ia o gura de cafea.Insa mana incepea si ea sa'i tremure,pana cand un sunet se auzi in intreaga cafenea.Ceasca era acuma pe jos,'inmultita' in zeci de cioburi,in timp ce lichidul care fusese inauntrul ei se varsase pe tricoul fetei.Nu mai facea nici cea mai mica miscare,inlemnind pe loc ca si cum s-ar fi oprit timpul in loc.Doar respiratia alerta a fetei se mai auzea,incepand sa fie putin speriata.

Un ciob aluneca, loviind-o un pic pe Mira. Isi ridica capul, uitandu-se spre Gwen. Se ridica, mergand spre ea, cu geanta. Se aseza, spunandu-i ca o sa-i dea ea un tricou, pana maine. Zambii, aratandu-i un tricou lung, albastru.

-N-am nevoie..Mersi
Incerca sa-si plece cat de mult capul,refuzand.Cum putea sa accepte?oricum,nu patea nimic daca ajungea asa pana acasa.Si asa,cafeaua se racise de ceva timp,deci scapase de orice altceva.

-Ahm, daca nu-ti dai seama, bluza este atat de uda, ca ai putea atrage privirile tipilor, si toate sunt ale mele. glumi ea, afisand o fata foarte serioasa. Nu vroia sa se certe din nou cu satena, pentru ca ea dispretuia persoanele ce o acopera.